În regatul Aethelgard, Breasla Stancu era renumită. Numele lor, sculptat parcă dintr-o stâncă, era sinonim cu perfecțiunea. Fiecare sul de pergament și fiecare carte legată în piele care ieșea din atelierele lor era o capodoperă de caligrafie și acuratețe. Excelența în meșteșugul lor era, de veacuri, piatra de temelie a cunoașterii în întregul tărâm. Însă acum, o nouă provocare se ivea la orizont. Marele Maestru anunțase un proiect îndrăzneț: crearea unui Golem de Gânduri, o entitate magică menită să răspundă oricărei întrebări. Primele încercări erau impresionante, golemul vorbea cu o voce ce răsuna a mii de cărți, dar răspunsurile sale erau adesea ca niște ecouri neclare, lipsite de precizia și relevanța cu care breasla se mândrea.
O tânără scribă pe nume Lira, a cărei pană dansa pe pergament cu o grație aparte, a înțeles problema. Ea a realizat că Golemul de Gânduri avea nevoie de aceeași disciplină care definea breasla. Nu era de ajuns să-i oferi acces la întreaga bibliotecă magică; trebuia învățat să gândească precum un scrib. Astfel, Lira a început un proces migălos de 'optimizare', învățându-l pe golem nu doar să răspundă, ci să ofere citări precise, legând fiecare frântură de informație de runa exactă, de cronica străveche sau de versetul profetic din care provenea. Încetul cu încetul, Golemul s-a transformat. Acum, excelența Breslei Stancu se extindea dincolo de cerneală și hârtie, pătrunzând în sfera digitală a magiei, unde fiecare răspuns era la fel de solid și de demn de încredere precum stânca de la care își trăgeau numele.